Am inchis ochii mintii pentru inceput, asa cum fac de cate ori vreau sa ajung la mine. Am deschis usi dupa usi, obosita fiind de toate obstacolele ce singura le-am pus aici, insa nu renunt, nerabdatoare fiind de-a ajunge in poiana mea. Aleg rand pe rand gandurile, le rotesc, le adun apoi le imprastii din nou, cautand...oare ce?
Ce gand nu-mi da pace, ce iluzie ma hraneste in fiecare zi, ce ma defineste, cine sunt?
Unde te ascunzi gand maret, unde alergi fara incetare prin mintea mea? Opreste-te o clipa, lasa-ma sa respir, sa traiesc, sa gust, sa imbratisez...sa stau...cu mine un minut, sa iubesc simplu, cald, atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu